EXERSAREA DARURILOR

1. Despre darurile Duhului .
2. De ce trebuie să ne identificăm darurile duhovnicești?
3. Cum să ne identificăm darurile duhovnicești.
4. Greșeli care trebuiesc evitate în problema darurilor

Biserica locală, darurile și roada Duhului

Subiectul acesta face parte din sfera relațiilor personale dintre Duhul Sfînt și credinciosul în Hristos.  În cadrul acestei relații, fiecare creștin primește unul sau mai multe daruri duhovnicești și răspunde lucrării Duhului Sfînt, rodind duhovnicește.

Ca să ne înțelegem bine de la început, trebuie să subliniem că și darurile și roada Duhului Sfînt sînt … ale Duhului.  Nimeni nu se poate lăuda cu aceste lucruri pentru că ele aparțin „altuia”.

Al doilea lucru care trebuie spus acum, este că există o mare diferență între cele două lucrări ale Duhului. „Darurile” ne sînt date, în timp ce roada este lucrată numai în funcție de predarea noastră.  Cu alte cuvinte, pentru darurile duhovnicești este responsabil numai Duhul Sfînt („care dă fiecăruia cum voiește” – 1 Corinteni 12:11), în timp ce pentru rodirea Duhului se cere și participarea noastră.

Există astăzi în mișcarea creștină o goană după „darurile” duhovnicești, care nu ar fi rea dacă nu ar fi însoțită de o completă și vinovată ignorare a „roadei Duhului”.  Nădăjduim că ceea ce vom scrie în continuare să clarifice, într-o oarecare măsură, orizontul creștin în viețile celor chemați să fie „asemenea lui Hristos”.

Despre „DARURILE DUHULUI”

1. Așa cum le arată și numirea, darurile Duhului nu-l caracterizează pe cel ce le primește, ci pe Cel ce le dăruiește.  Trebuie înlăturată confuzia care amestecă „darurile” cu „răsplătirile” dumnezeiești.

ILUSTRAȚIE:  Există copii cuminți care primesc daruri sărace pentru că părinții lor sînt săraci și există copii obraznici care primesc daruri bogate pentru că părinții lor sînt bogați.

2. Darurile Duhului nu ilustrează creșterea.  Este normal să fie așa deoarece ele Îl caracterizează numai pe Duhul Sfînt.

ILUSTAȚIE:  Bradul de sărbători poartă daruri care nu sînt ale lui.  După ce trec sărbătorile, darurile sînt luate de pe ramuri, iar bradul este scos afară și este aruncat la gunoi, pentru că toți își dau seama de lipsa lui de valoare.

3. Darurile Duhului Sfînt sînt „instrumente” de lucru.  Duhul Sfînt ne pune la dispoziție aceste abilități supranaturale pentru a ne putea face părtași lucrării extraordinare a lui Dumnezeu („Și fiecăruia i se dă arătarea Duhului în folosul altora” – 1 Corinteni 12:7;  Romani 12:6-8).

4. Darurile Duhului nu trebuiesc cerute.  În primul rînd a cere un dar este o obrăznicie !  Iar în al doilea rînd fiindcă ne lipsește înțelepciunea de a ști ce să cerem.  Darurile Duhului ne sînt necesare nu pentru lucrarea noastră, ci pentru lucrarea lui Dumnezeu.  Iar noi nu putem ști dinainte ce vrea Dumnezeu să facem într-o anumită circumstanță sau pentru o anumită perioadă de timp.  Dumnezeu ne poate echipa cu daruri diferite în timpuri diferite și pentru lucrări diferite.  Aduceți-vă aminte de lucrările diferite pe care le-a îndeplinit Filip în Samaria și în pustia Gazei (Fapte 8).

ILUSTRAȚIE:  Putem asemăna lucrarea lui Dumnezeu cu un șantier uriaș în care noii angajați nu pot pretinde cu ce instrumente să lucreze sau în ce parte să se așeze.  Dacă am cere, să zicem:  Un stilou, o geantă și hîrtie milimetrică, ni s-ar putea răspunde:  „Ce vrei să faci cu acestea?  Eu vreau să te pun să sapi un șanț !”  Nu avem nici priceperea și nici dreptul să ne alegem „instrumentele” de lucru.

5. Darurile Duhului trebuiesc identificate.  Lipsa de creștere spirituală se manifestă și în ignoranță față de darurile duhovnicești.  În multe biserici nu există destui lucrători, tocmai pentru că nu există oameni care să stea înaintea Domnului și să-și identifice lucrarea la care au fost chemați.  De prea multe ori se aude suspinul:  „La noi nu sînt oameni cu daruri duhovnicești”.

Această plîngere este o ofensă adusă Duhului Sfînt și o cîrtire împotriva Capului Trupului, Isus Hristos !!!  Și iată de ce:

a. Biblia spune că darurile duhovnicești necesare slujirii în Biserică sînt repartizate de Duhul Sfînt „așa cum el voiește” (1 Corinteni 12:11;  Romani 12:1-8).  Orice nemulțumire în problema darurilor este deci o reclamație împotriva felului cum lucrează Duhul Sfînt.

b.  Efeseni 4:7-11 ne spune că însuși Domnul Isus se îngrijește să dea Bisericii slujitori.  („Pe unii apostoli, pe alții prooroci, pe alții evangheliști, iar pe alții păstori și învățători„).  Criza de lucrători din Biserică nu poate fi o criză a resurselor lui Hristos și nici o dovadă de neglijență din partea Lui !!!

Care să fie adevărul?

După părerea noastră adevărul este că majoritatea credincioșilor din biserici trăiesc într-o ignoranță vinovată față de lucrarea lui Hristos în Biserică și din cauza lipsei de consacrare, n-au nici un fel de preocupare pentru identificarea darurilor duhovnicești încredințate lor.  Întrebați direct, ei răspund ca și credincioșii din Efes: „Nici n-am auzit că a fost dat……” (Faptele Apostolilor 19:2).

Alteori, lipsa de interes se naște din credința că singurele daruri duhovnicești din Biserică sînt cele legate de predicarea Evangheliei și că deci singurii care trebuie să le dețină sînt păstorii și cei însărcinați cu vestirea Cuvîntului.  Există însă multe alte daruri duhovnicești date de Duhul Sfînt credincioșilor din adunare.  De fapt, oricine din adunare a primit cel puțin un dar și se cere de la el să-l folosească.  Lucrarea Bisericii este o lucrare „sfîntă”, în care „omenescul” și „firescul”, oricît de strălucite par el,e nu au ce căuta.  Din această cauză, pentru fiecare lucrare necesară în adunarea sfinților există un dar duhovnicesc corespunzător pus la dispoziție de Duhul Sfînt.  În Romani 12:6-8 găsim cîteva astfel de daruri:

– darul proorociei,                – darul dărniciei[1]

– darul slujirii,                       – darul cîrmuirii[1]

– darul învățăturii,                 – darul milosteniei[1]

– darul îmbărbătării,

În 1 Corinteni 7:7 apostolul Pavel spune: „Fiecare are de la Dumnezeu darul lui ; unul într-un fel, altul într-altul”. Alte pasaje care vorbesc despre subiectul nostru sînt: Romani 12:1-8, 1 Corinteni 12-14, Efeseni 4:7-16, 1 Petru 4:10-11.

Multe daruri duhovnicești zac latente în fiecare credincios pînă în clipa în care el se predă cu adevărat în slujirea lui Hristos.  Atunci începe de fapt „marea aventură” a lucrării împreună cu Mîntuitorul, în care cel chemat la lucrare nu se mai măsoară cu măsura posibilităților lui, ci cu măsura posibilităților ascunse în Hristos.  („pot totul în Hristos care mă întărește” – Filipeni 4:13).  Atunci se dezleagă lanțurile închircirii și începe, în toată frumusețea ei, creșterea spre asemănarea cu statura plinătății lui Hristos. De ce să trăim ca niște sărăntoci cînd Dumnezeu ne-a îmbogățit „peste măsură de mult” în Hristos?

De ce trebuie să ne identificăm darurile duhovnicești?

a. Este o datorie față de Dumnezeu.  Dumnezeu nu ne-a dat darurile Sale pentru ca noi să nu le băgăm în seamă, ci pentru ca să le punem la lucru.  Pavel ne spune că vom fi trași la răspundere pentru ceea ce ni s-a încredințat.  (1 Corinteni 12:1 și mai ales 1 Timotei 4:14 „nu fi nepăsător de darul care este în tine”….).  Domnul Isus ne-a spus aceste adevăruri în pildele despre poli și talanți (Matei 25:14-30).

b. Este o datorie față de noi înșine.  Dumnezeu ne-a făcut astfel încît să ne împlinim pe noi înșine în slujirea altora.  Fiecare credincios să fie un factor activ în familia eternă a lui Hristos.  Inactivitatea înseamnă anchilozare și moarte.  Asemănarea noastră cu Hristos trebuie să se manifeste și în felul în care ce consacrăm viața pentru slujirea altora.

c. Este o datorie față de ceilalți.  Fiecare dintre noi este o parte mică, dar indispensabilă a trupului lui Hristos.  Ceilalți credincioși au nevoie de slujirea noastră și dacă nu ne facem datoria devenim responsabili pentru lipsa lor de creștere spirituală.  Darurile duhovnicești ne sînt date pentru participarea noastră la lucrarea de zidire a Bisericii.  (1 Corinteni 12:7, Efeseni 4:11-13, 1 Petru 4:10)  Ele nu sînt pentru uzul personal.

Cum să ne identificăm darurile date de Duhul Sfînt?

a.  Prin citirea Bibliei – Studiați diferite pasaje care vorbesc despre daruri și vedeți ce ecou găsesc acestea în voi înșivă.

b.  Prin rugăciune – Dumnezeu nu ne va lăsa în ignoranță.  Să-I cerem să ne arate ce așteaptă de la noi înșine.

c.  Prin autoanalizare – Gîndiți-vă la activitățile din trecut și căutați să vedeți în care ați dat maximum de randament în slujirea altora.

d.  Prin experimentare – S-ar putea să fim ispitiți să alegem darurile cele mai spectaculoase, de aceea este bine să nu ne lăsăm purtați de preferințele personale.  Este bine să ne uităm în jur și să începem cu darurile care sînt necesare în Biserica noastră.  Pe măsură ce înaintăm în lucru este important să fim atenți la reacțiile celorlalți.  Iluminarea lăuntrică merge de obicei mînă în mînă cu confirmarea din partea celorlalți.  O mașină în mers se cîrmuiește mult mai ușor decît una care stă pe loc.  Așteptați-vă să fiți direcționați „din mers” spre lucrările în care vrea să vă așeze Domnul.

e. Prin sfatul altora – Există un fel de înțelepciune colectivă pe care a așezat-o Dumnezeu în Biserică.  De aceea este bine să stăm de vorbă cu ceilalți și să acceptăm părerea lor în identificarea darurilor duhovnicești.

f. Prin împlinire lăuntrică – Dacă alegem bine, vom ajunge să simțim curînd plinătatea Duhului Sfînt în viața noastră.  Ceea ce este însoțit de puterea Duhului Sfînt este cu siguranță de la Dumnezeu.

Greșeli care trebuiesc evitate în problema darurilor Duhului

a. Nu vă concentrați asupra darurilor duhovnicești, ci asupra slujirii.  În afara slujirii din Biserică, darurile Duhului rămîn fără sens și devin pricină de vinovăție înaintea lui Dumnezeu.  Aduceți-vă aminte de pilda talanților.  Talantul ascuns și nefolosit a provocat mînia stăpînului și a atras asupra posesorului temporar o pedeapsă necruțătoare. (Matei 25:14-30)

De fapt, cuvîntul de ordine printre cei credincioși ar trebui să fie nu „ce dar al Duhului ai primit?”, ci „ce faci cu darurile primite?”  Apostolul  Pavel îi scria tînărului Timotei: „Nu fi nepăsător de darul care este în tine.” (1 Timotei 4:14).  Darurile Duhului sînt instrumente care ne fac efectivi în lucrare, nu podoabe date pentru lăudăroșenie și pentru divizarea Trupului lui Hristos.

b. Nu uitați că Satan, marele falsificator, vă poate pune oricînd la dispoziție imitații corespunzătoare fiecărui dar al Duhului. (Ex:  Dar al vorbirii, sentimentalisme ieftine, vorbire în alte limbi…  drăcești, vindecări trupești…  pentru înrobiri sufletești, coborîrea focului din cer, scoaterea dracilor și cîte și mai cîte.)  Hristos ne- a avertizat că la vremea Judecății vor veni mulți și vor zice: „Doamne, Doamne !  N-am proorocit noi în Numele Tău?  N-am scos noi draci în Numele Tău?  Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”  Tuturor acestora li se va răspunde: „Niciodată nu v-am cunoscut;  depărtați-vă de la Mine voi toți care lucrați fărădelege.” (Matei 7:22-23).

Verifictați calitatea dumnezeiască a darurilor duhovnicești, controlînd dacă nu cumva ele:

– produc dezbinare în Biserică.  Adevăratele daruri sînt date pentru unificarea și creșterea Bisericii.  (1 Corinteni 12:7; 14:19,32,33)

– sînt pietre de poticnire pentru cei necredincioși.  Evanghelizarea este unul din scopurile principale ale Duhului Sfînt.  Nu se poate ca ceea ce oferă El să fie împotriva atingerii acestui scop.  (1 Corinteni 14:23)

c. Orice activitate creștină trebuie desfășurată pe fondul dragostei.  Nu întîmplător fiecare dintre pasajele care vorbesc despre darurile Duhului este urmat imediat de un pasaj care subliniază importanța dragostei.

 

DARURI                        DRAGOSTE

Romani 12:6-8      –     Romani 12:9-21

1 Corinteni 12      –      1 Corinteni 13

Efeseni 4:10-15     –     Efeseni 4:14-16

1 Petru 4:10,11     –     1 Petru 4:8,9

 

În ierarhia valorică a lui Dumnezeu, darurile Duhului măsoară ceea ce putem eventual face, dar numai dragostea măsoară ceea ce, cu siguranță, sîntem.

d. Nu căutați darurile în ele însele, ci apropiați-vă de Cel care le dă din belșug.  Străduiți-vă să-L cunoașteți pe Dumnezeu și lăsați-vă în puterea prezenței Lui.  Odihniți-vă în Domnul și nu vă istoviți în inițiative personale: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, și vă dă după plăcerea Lui și voința și înfăptuirea.”  (Filipeni 2:13)